Ma numesc Cioara Maria si sunt absolventa a
Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei. In prezent imi desfasor
activitatea ca profesor pentru invatamantul prescolar la Gradinita
"Castel", Bucuresti, sector 2.
"De ce educatoare?" Educator provine de la educaţie, iar educaţia este sensul vieţii mele, asta ştiu să fac şi ştiu să definesc la mine. De multe ori, în educaţie apar piedici şi imposibilităţi de a materializa o dorinţa, un vis. Mai uşor spus, omul când acceptă rolul său de educator îşi acceptă şi destinul deschizătorului de drumuri.
Începutul va fi mereu greu, cu tentaţii diferite şi totuşi imoralitatea umană trebuie să rămână centralizată pe un singur scop, COPILUL. Eu mereu mă voi ghida după iubire, raţiune şi complexitate, simplificată până la stadiul de grădiniţă.
Aşa că noi educatorii trebuie să fim mentorii noştri şi mai apoi mentorii copiilor. Astfel viitorul lor depinde foarte mult de gradul nostru de pregătire, devotamentul şi iubirea faţă de ceea ce dorim să lăsăm în mintea viitorilor învăţăcei.
Educatoarea este organizatorul activităţii de joc a copilului, activitate în care se poate angaja uneori ca partener, însa întotdeauna observă, asistă şi reglează conduita de joc a copiilor. Observarea activitaţii ludice este pentru educatoare prilej de cunoaştere a identitaţii copiilor, a trăirilor emoţionale şi a experienţelor de viaţa trăite, a calităţii cunoştinţelor, fapt care ii permite adaptarea si diferenţierea modalităţilor de relaţionare individuală cu fiecare copil.
De aceea, încrederea în sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficienţa, preocuparea pentru comunicarea interindividuala, dinamismul, simţul ordinii şi al frumosului, calităţi absolut necesare cadrului didactic se vor regăsi şi în personalitatea copiilor.
Tot acest ansamblu de relaţionări iterpersonale condiţionate de rolurile sociale si facilitate de specificul activitătii din grădiniţă se reflectă în climatul psihosocial al grupei şi al instituţiei, cu amprenta sa asupra activitaţii şi dezvoltării copiilor preşcolari...
"De ce educatoare?" Educator provine de la educaţie, iar educaţia este sensul vieţii mele, asta ştiu să fac şi ştiu să definesc la mine. De multe ori, în educaţie apar piedici şi imposibilităţi de a materializa o dorinţa, un vis. Mai uşor spus, omul când acceptă rolul său de educator îşi acceptă şi destinul deschizătorului de drumuri.
Începutul va fi mereu greu, cu tentaţii diferite şi totuşi imoralitatea umană trebuie să rămână centralizată pe un singur scop, COPILUL. Eu mereu mă voi ghida după iubire, raţiune şi complexitate, simplificată până la stadiul de grădiniţă.
Aşa că noi educatorii trebuie să fim mentorii noştri şi mai apoi mentorii copiilor. Astfel viitorul lor depinde foarte mult de gradul nostru de pregătire, devotamentul şi iubirea faţă de ceea ce dorim să lăsăm în mintea viitorilor învăţăcei.
Educatoarea este organizatorul activităţii de joc a copilului, activitate în care se poate angaja uneori ca partener, însa întotdeauna observă, asistă şi reglează conduita de joc a copiilor. Observarea activitaţii ludice este pentru educatoare prilej de cunoaştere a identitaţii copiilor, a trăirilor emoţionale şi a experienţelor de viaţa trăite, a calităţii cunoştinţelor, fapt care ii permite adaptarea si diferenţierea modalităţilor de relaţionare individuală cu fiecare copil.
De aceea, încrederea în sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficienţa, preocuparea pentru comunicarea interindividuala, dinamismul, simţul ordinii şi al frumosului, calităţi absolut necesare cadrului didactic se vor regăsi şi în personalitatea copiilor.
Tot acest ansamblu de relaţionări iterpersonale condiţionate de rolurile sociale si facilitate de specificul activitătii din grădiniţă se reflectă în climatul psihosocial al grupei şi al instituţiei, cu amprenta sa asupra activitaţii şi dezvoltării copiilor preşcolari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu